Analiza investițiilor oferă răspunsurile la următoarele întrebări:
Investiție necesară sau dezirabilă
Trebuie definit dacă este o investiție necesară producției / livrării de servicii, din mai multe motive:
- Clienții cer ceva ce nu se poate produce decât dacă există această investiție
- Concurența livrează ceva și, dacă nu există această investiție, există riscul rămânerii în urmă
- Avem niște furnizori de materii prime care nu pot fi prelucrate decât dacă există această investiție
- Fluxul de producție este incomplet sau instabil fără această investiție
Indiferent care din cele 4 motive de mai sus exsită (sau o combinație din cele patru), atunci investiția devine necesară.
Altfel stau lucrurile atunci când investiția nu este necesară, dar este dezirabilă. Nu doar managementul este cel care dorește investiții ne-necesare, dar și alte departamente. Este treaba controlling-ului să decidă și să recomande managementului dacă investiția cu pricina este necesară sau este doar o jucărie. Imaginați-vă că departamentul de contabilitate cere anumite laptop-uri din ultima generație. Poate fi necesare pentru prelucrarea unor cifre multe și complexe, dar, în același timp, pot fi și o nouă jucărie.
Investiție nouă sau de înlocuire
În general, investițiile noi sunt și investiții strategice. V-ați dat seama că nu este suficient ce aveți acum și vreți să vă extindeți portofoliul de produse / servicii și / sau vreți să vă dezvoltați portofoliul actual (numeric, vorbind), vreți să intrați pe alte piețe.
Investițiile noi trebuie să fie foarte atent analizate (veți vedea mai jos) pentru că au un grad mare de risc. Referitor la investițiile noi, există trei grade de noutate ale investiției:
- Investiție nouă pentru firma respectivă. Gradul de risc este scăzut, există astfel de investiții la alte firme. Pe baza succesului sau a insuccesului lor, există niște antecedente.
- Investiție nouă pentru industria cu pricina sau pentru țara respectivă. Aici este un grad de risc mai mare decât în cazul precedent. Nimeni în industrie sau în țară nu are o asemenea investiție. Acest lucru poate fi un avans extraordinar în fața concurenței, dacă piața acceptă produsele / serviciile realizate cu această investiție. Pe de altă parte, însă, dacă produsele / serviciile nu sunt acceptate de piață, ați rămas cu o investiție pe care trebuie să o adaptați unui flux de producție pentru care nu este gândită (inițial). Asta înseamnă bani cheltuiți suplimentar pentru adaptare și nerecuperarea banilor conform planului inițial.
Investițiile de înlocuire chiar dacă au un grad mai scăzut de risc, comparativ cu cele noi, trebuie analizate cu atenție. Pot fi investiții de înlocuire care au grade mai scăzute sau mai ridicate de eficiență.
Exemplu
Spre exemplu, o firmă căreia i-am acordat consultanță, avea patru angajați (câte doi în fiecare schimb) care lucrau la ambalare. S-a pus problema schimbării acestor patru angajați cu un echipament care să facă ambalarea. Ehipamentul cu pricina era foarte scump. Amortizarea echipamentului, pe lună, era echivalentă cu salariul a trei oameni care ar fi muncit la ambalare. Așadar, dacă decizia ar fi fost înlocuirea celor patru oameni cu aceast echipament s-ar fi făcut economie echivalentă cu un salariu. Până la urmă, însă, managementul firmei a renunțat la ideea achiziționării acestui echipamnet pentru că investiția ar fi însemnat un cash flow negativ foarte mare (realizarea investiției) care s-ar fi recuperat treptat, în timp ce salariul celor patru oameni se plătea lună de lună și nu era un efort foarte mare (comparativ cu investiția).
Suplimentar, a contat costul banilor, adică faptul că banii sunt blocați în investiție până la recuperarea lor (vezi la metode dinamice de calcul a investiției). Foarte puțin a contat și aspectul social, în companie nu s-ar fi găsit alt loc de muncă pentru cei patru angajați și ar fi trebuit să fie concediați; pe de altă parte ei erau în companie aproape de la începuturile moderne ale companiei (firma despre care vă vorbesc este o firmă cu vechime foarte mare, dinainte de perioada comunistă).
